Venise noaptea, jar stelar pe prund.
Drum de nisip, parcurs de caravane
Şi Calea Robilor şi-un semn zălud,
Albind în joc de fulgere la vame.
Era în fumu-nalt şi străveziu,
După Iordan cădea în munţi cu zorii.
Stafii şi umbre, drumul cenuşiu
Urcau în stele,-n ţări apuse-n glorii.
Noi prin nisip păşeam după cămilă.
În beznă pielea ei mişca bizar
Subţire, ţeava unei puşti, fragilă.
Trăsura scîrţîia în vîrf de deal
Şi fruntea-n nelumina nopţii clare,
De stele ninsă, lumina o zare.
Versuri tălmăcite de Traianus
vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin