Şi păduri, dar şi iarbă, şi grâne, şi flori,
Şi noroi şi splendori şi văzduhul ceresc...
Va veni timpul, cînd Domnu-ntreba-va pe fiul rătăcitor:
“Fericit ai fost, oare, în trai pământesc?”
Şi-o să uit despre tot şi îmi voi aminti
Drumuri vechi de câmpii între iarbă şi grâu, ce le ştiu,
Şi necunten plângând să-i răspund nu voi mai reuşi,
Spre genunchii iertării căzând milostiv ca un fiu.
Versuri tălmăcite de Traianus
vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin