Va fi o zi şi-am să dispar, decis,
Iar în ungherul veşnic pustiit
Va fi un scaun, masa mea de scris
Şi chipul simplu, trist şi învechit.
Va tot zbura, demult îmbătrînit,
Un flutur colorat în unison
Şi căutînd ceva la nesrşit
Peste, întreg, albastrul monoton.
Iar cerurile fără de cuprins
Zilnic privi-vor printr-un geam închis
Şi marea cu întinsu-i siniliu
Va tot vîsli în largul ei pustiu.
Versuri tălmăcite de Traianus
vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.