(Le petit homme qui chantait sans cesse
Le petit homme qui dansait dans ma tête)
Omuleţul care cânta întruna
omuleţul care dansa în capul meu
omuleţul tinereţii mele
şi-a rupt şireturile de la pantofi
şi toate barăcile de la petrecere
s-au năruit brusc
şi în tăcerea distracţiei
am auzit vocea ta voioasă
vocea ta sfâşiată şi fragilă
copilăroasă şi tristă
îndepărtată chemându-mă
şi mi-am dus mâna la inimă
unde se amestecau
însângerate
din râsul tău înstelat şapte cioburi de oglindă
Traducere Emanuela Buşoi
vezi mai multe poezii de: Jacques Prevert