În zorii imperiali ai unei zile toride
Visam libelule ștanțate pe prispă
Cu flori de' armurariu legate cu laur
Și păpădii suflate de'al Pământului Faur
mi'e tare dor să'mi scriu timpul cu tine
și să te fac să râzi în sute de culori, anonime
să'ți văd lucirea inimii în iris
când palmele se strâng îmbrățișânde...
Tata
Sub coroana ta am învățat să cresc
S’arunc cu piatra’n râu și’n pomi să’mi fac castel.
Pășeai rapid în lumea palmei mele,
Cu tălpi nesigure la răsărit,
Când mă priveai în ochii tăi cerești,
Să te ridic în brațe-mi de iubire.