Îmi este teamă să reflectez la propria mea moarte,
Când va veni – și dacă atunci, cu plămânii-n pioneze,
Voi horcăi lipsit aer în ora cu cadrane sparte
Sau, resemnat, îmi voi aștepta creierul să explodeze.
Şi nu-s laşul căutând cu inima de temeri friptă
Alinare-n vrăji sau basne scornite de prezicători:
Eu știu, morții-s surzi, nu mai pot auzi din criptă
Cântecul a una sau a o mie de privighetori.
Ştiu, morţii-s mai orbi decât orbii, ei nu mai pot să vadă
Cum prietenii lor închid ochii-n faţa urâciunii
Cu groază şi stupoare, şi-s de-nţeles, căci mai degrabă
Un șoarec viu să fii, decât un om mort – gunoiul lumii.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: James Elroy Flecker
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.