Intre ceruri si pamint
Sta cuvintul marturie
Pentru cei ce-au fost si sint
Pentru cei ce vor sa vie
Ca pe lemn,intre tilhari,
Huiduit de toata lumea.
El era divinul far
Raspindind intelepciunea.
Cind erau beznele-n toi,
Cind noradele pornira
Sa-l arunce la gunoi
Le privea patruns de mila
Si cu fata catre cer
Se ruga tot mai firbinte
Nu-i lovi,atit iti cer
Pe cei ce ma bat,Parinte!
Iarta-i caci nu stiu ce fac-
Altul din umbra-i conduce,
Contra mortii m-ai dat leac
Mor in locul lor pe cruce
Si de-atunci neincetat
Jertfa lui intru iubire
Se vesteste-n lung si-n lat
Pentru-a lumii mintuire.
Alecsandru Serban
vezi mai multe poezii de: SAlecsandru