Prea nefireşti îmi par uneori toate lucrurile
şeile au căzut de pe caii ce alergau pe urmele tale
te sprijineai cu tâmpla de sufletul meu
în timp ce depărtarea-mi scobea caverne în oase
nu desfăcusem bine aripile şi
am căzut de pe marginea timpului
ne-am vindecat, apoi, de rănile pe care
le regăsesc în trupul meu cicatrizate în formă de tine
vreau să-ţi trimit toate cuvintele nerostite
să-ţi redau clipele în care te ţineam prizonier
te voi înapoia vieţii...te voi înapoia vieţii
apoi mă voi înălţa ca un abur argintiu
dintr-o jertfă necurmată
vezi mai multe poezii de: Emilia Amariei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.