Ultimul sonet a lui Keats - John Keats
Adăugat de: Adina Speranta

De-aș fi ca tine, stea de foc, statornic,
Nu noaptea -prin văpaia strălucirii-
Cu ochi deschis doar să veghez datornic,
Ca un Ermit neadormit al Firii,
Cum unduie ca patrafirul ape
De-a roată țărmurilor omenești
Sau masca moale să-ți privesc de-aproape,
Când munți și văi - zăpadă - învelești...
Nu! Vreau, statornic și neschimbător,
Pe pieptul drag, în pârg, aflându-mi tihnă,
Să-l simt săltând și scoborând ușor,
Apururi treaz în dulce neodihnă,
Tăcuta răsuflare să-i ascult
În veci - altfel să mor aș vrea mai mult.



Editura Pandora-M,2000
Traducere de Aurel Covaci



vezi mai multe poezii de: John Keats




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu mult drag și apreciere!
Adina Speranta
sâmbătă, 31 octombrie 2020


Foarte frumos și plin de inspirație acest poet pe care îmi pare rău că încă nu l-am citit...
,,Nu! Vreau, statornic și neschimbător,
Pe pieptul drag, în pârg, aflându-mi tihnă,
Să-l simt săltând și scoborând ușor,"
Vă mulțumesc!
Emilian Lican
vineri, 30 octombrie 2020