adevărul e altul
e cel care nu-i aparține nicicui
nici mie măcar
dar e treaz și sublim
chiar aici
de unde-i arăt frumusețea
ce nu și-o va recunoaște vreodată
adevărul e cel care râde
de tot ce-i vădit nefiresc
așa cum jokerul chiar poate să fie erou
în toate legile jocului
străină de el
îi văd de departe râsul perfect
fugit din mâna cea norocoasă
cu ași
e un joker nebun
care-a vrut să se-arate așa cum e el
pe fruntea unui biet negustor de cuvinte...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu