Fără-ndurare, fără ură, timpul ia
Tăria spadei.Trist și sărăcit
În patria visată-ai revenit,
Oh, căpitane, ca să mori în ea,
Dar și cu ea.-N deșertul fermecat
A Portugaliei floare s-a pierdut
Și spaniolul crud, cândva bătut,
Flancul expus i l-a amenințat.
Aș vrea să știu, ajuns pe țărm de-acuma,
De-ai înțeles, umil, venind momentul,
Că tot ce-i dat pierzării, Occidentul,
Orientul și stindardul și armura,
Rămân (sfidând prefacerea umană)
Eterne-n Eneida-ți lusitană.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.