În zori de zi, un tânăr frământat
De gânduri negre cată scrutător
La alambic, retorte și cuptor
Pe care-ntreaga noapte le-a-ncercat.
Că aurul, acest Proteu, pândește
În orice loc el știe, precum soarta;
Că-ascuns e-n colbul drumului, în coarda
De arc și-n brațul ce țintește.
Ascuns în astre și-n noroi, secret
În mintea lui sortit i-a fost să-ncapă;
Ecoul altui vis: că totu-i apă,
Visat cândva de Thales din Milet.
Alt gând îl paște, despre Cel Etern
Ce-n toate lucrurile viețuiește,
Precum Spinoza-n cartea-i lămurește
Spinoza ca pedeapsa din Infern...
Pierdute-n depărtări orientale,
Pe bolta de azur pălesc planete.
Gândește alchimistul la secrete
Legi ce unesc planete și metale.
Că-atinge crede cu înfrigurare
Metalul nobil ce ucide Moartea.
Alt alchimist, care-i cunoaște soartea,
În pulbere-l preface și-n uitare.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.