Alexandria, 641 A. D. - Jorge Luis Borges
Adăugat de: Gerra Orivera

De când văzut-a noaptea-ntâi-Adam
Și ziua și alcătuirea palmei,
De-atunci vorbit-a omul și-a-nsemnat
În piatră sau metal sau pergament
Tot ce cuprinde lumea ori visează.
Aici e munca lui: Biblioteca.
Se spune că volumele din rafturi
Au depășit puzderia de astre
Ori firele de-arină din pustiu.
De-ar încerca vreun om să le citească
Și-ar pierde mintea și ochii temerari.
Se află-aici tot ce a strâns de veacuri
Memoria, vitejii și-a lor spade,
Laconice simboluri de algebră,
Cunoașterea planetelor ce-nseamnă
Cu-a lor pecete soarta omenească.
Virtutea ierburilor tămăduitoare
Și-a fildeșului pentru talismane,
Și versu-n care stăruie iubirea,
Știința ce dezleagă solitarul,
Divinul labirint, teologia,
Și alchimia care scormonește
În tină aur căutând și-eresul
Păgânului. Socot necredincioșii
Că, dac-ar arde-n flăcări ar pieri
Istoria. Se-nșeală. Zămislit-au
Cu luare-aminte infinite cărți.
De s-ar distruge, le-ar alcătui
Din nou filă cu filă, rând cu rând.
Iubirile și muncile lui Hercul,
Și-nvățătura-oricărui manuscris.
În primul veac de la Hegiră,
Eu, care i-am supus pe perși, Omar,
Și-ntind credința peste tot pământul,
Soldaților le poruncesc să ardă
Biblioteca-aceasta necuprinsă
Ce n-are moarte. Fie lăudați
Allah care veghează și Profetul.


traducere - Andrei Ionescu



vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.