Doresc să știu al cui e-acest trecut
Al meu. Al cui din câți am fost.
E-al unui genevez ce-a dat de rost
La trudnic hexametru azi pierdut
În timp lustral? Copil sârguincios
Ce din bibliotecă nu ieșea,
Contururile hărții căuta
Și forme crude: tigru și pardos.
Ori este-al celui care a deschis
O ușă după care se stingea
Un om? Smerit obrazu-i săruta
În palida lumină, ca-ntr-un vis.
Sunt cei mai mulți ce mai sunt. E în zadar,
După-asfințit, când treci peste hotar.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges