L-a descoperit Maria Kodama. În pofida autorității lui
și tăriei lui, e neobișnuit de ușor. Cine îl vede bagă de seamă
asta îndată, cine bagă de seamă ține minte.
Îl privesc. Simt că e o parte din acel imperiu, nesfârșit
în timp, care și-a ridicat zidul pentru a marca o incintă magică.
Îl privesc. Mă gândesc la acel Chuang Tzu care a visat că
era fluture și care, când s-a trezit, nu știa dacă era un om care
visase că era un flutur sau un flutur care acum visa că e om.
Îl privesc. Mă gândesc la meșterul care a lucrat lemnul de
bambus și l-a îndoit pentru ca mâna mea dreaptă să-l poată
prinde bine în palmă.
Nu știu dacă mai trăiește sau dacă a murit.
Nu știu dacă e taoist sau budist sau dacă cercetează
cartea șaizeci și patru de hexagrame.
Nu ne vom vedea niciodată.
E pierdut printre nouă sute treizeci de milioane de oameni.
Ceva, totuși, ne leagă.
Nu e imposibil ca Cineva să fi premeditat această legătură.
Nu e imposibil ca universul să aibă nevoie
de această legătură.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.