Greoi, sălbatic, singur, nepătruns,
Roşcat precum jăraticul sub spuză,
Înaintează-ncet pe-a râpei buză
găsindu-şi adăpost în loc ascuns.
Grumazul îşi înalţă cu mândrie
străvechiul taur, şi-l întrezăresc
pe-un om din Altamira ori din West
mocnind în adormita lui mânie.
El nu cunoaşte timpul omenesc
cu-oglinzi şi năluciri de amintire.
Nu-i pasă de deşartă rătăcire
În lungul drum pe care eu păşesc.
Fără-nceput şi fără căpătâi,
E ultimul bizon şi cel dintâi.
Traducere de Andrei Ionescu, din vol Poezii - Editura Polirom, 2017
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.