nimeni n-a perceput frumuseţea
drumurilor habituale
până ce, groaznic în tumult
şi dureros în contorsiunea de martir,
se prăvale zdrenţărosul verde cer
în grozavă abatere de apă şi umbre
puterea de neabătut a vremii
s-a abătut asupra caselor umilite
iar lumea deveni privirilor oroare,
însă când un arc bening
a luminat cu ale sale culori cerul
şi mireasma pământului umed
făcu să respire grădinile
ne-am pornit pe străzi
ca printr-o recuperată moştenire.
În ferestre se oglindea generozitatea soarelui
şi-n luminândul frunziş
vara-şi susura imortalitatea fremătândă.
Traducere Andrei Zanca
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Încântată și eu de plăcerea ta! Îmbrățișări scumpa!
Gerra Orivera
marți, 21 iulie 2015
Gerra , aceasta poezie am postat-o pe blogul meu , atat de mult mi-a placut :)
Multumesc!
Adina Speranta
luni, 20 iulie 2015