Cărțile mele (care nu știu că exist)
Fac parte din mine la fel ca acest chip
Cu tâmple și ochi cenușii
Pe care în zadar îl caut în oglinzi
Și-l pipăi cu mâna făcută căuș.
Nu fără-ndreptățită amărăciune
Mă gândesc că toate cuvintele esențiale
Care mă exprimă se află în aceste zile
Care nu știu cine sunt eu, nu în cele pe care le-am scris.
E mai bine așa. Cuvintele morților
Mă vor exprima pentru totdeauna.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.