Stârnind gâlceavă bântuie prin târg.
Se iau mereu la harță cu-alte umbre
La fel de vane, cenușii și sumbre.
Cu foamea și nevoile. Cu sârg.
Când soarele se culcă-n asfințit,
Prin mahalale, vajnici cuțitari
Se-ntorc la asfințitul lor, fatali
Și morți, la concubină și cuțit.
Și dăinuie-n povești cu-nflorituri,
În umblet țanțos, tandre serenade,
Priviri fatale și fluierături.
Detalii sunt ce faima le-o-ncropesc
În curți cu viță prinsă-n acolade
Când corzile chitarei le ciupesc.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.