Nevoie n-are-al Domnului Infern
de-a focului lumină. Judecata
de-Apoi când va veni, sunând din trâmbiți,
pământul măruntaiele arunca-va-și
și din țărână învia-vor neamuri
spre-a asculta verdictul pentru care
împotrivire nu-i, și nu vedea-va
pupila noastră cele nouă cercuri
de munte răsturnat; nici câmpul palid,
ce-i de perene ierburi presărat,
și unde-arcașul, strecurându-și umbra,
a ciutei umbră veșnic urmărește;
și nici de foc lupoaica ce-n infimul
nivel din musulmanele infernuri
mai vechi decât Adam și izgonirea-i;
nici violent metal și nici măcar
văzutul întuneric al lui Milton.
Nu apăsa-va labirint urât
din triplu fier și foc chinuitor
de păcătoși înspăimântate inimi.
și nici de ani tezaur nu păstrează
grădina depărtată. Nu vrea Domnul
pentru răsplata celor drepți să aibă
glob de lumină, teorii în cercuri
de tronuri, lux, onoruri, heruvimi,
amăgitoarea-a muzicii oglindă,
nici profunzimi de trandafir, și nici
funestul fast al unui singur tigru
din tigrii Săi, și nici delicatețea
din asfințitul palid din pustiu,
nici vechiul și natalul gust al apei.
în îndurarea Sa nu sunt grădini,
lumină de nădejdi ori amintiri.
Zărit-am în cleștarul unui vis
făgăduite locuri: Rai și Iad.
Când Judecata de Apoi din trâmbiți
sunând veni-va, globul milenar
va dispărea și brusc s-or nărui
mărețe piramide efemere,
atunci culori și linii din trecut
vor defini în întuneric chipul
dormind, inalterabil, nemișcat,
fidel (poate-al iubitei, poate-al tău),
și contemplarea acestui imediat
chip ne-ncetat, intact, incoruptibil,
va fi Infernul pentru păcătoși
și Paradisul pentru cei aleși.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.