Un patruped în zori, în înserare
Înalt, în trei picioare-apoi pierdut
În spațiul van, așa o a văzut
Eternul afinx pe ruda-i schimbătoare,
Pe om, și înserarea aducea
Un om ce în oglindă, nfricoșat,
Ai bietei pocitanii duplicat
De decădere și destin vedea.
Suntem Edip și-așa ne veșnicim.
Suntem jivină deșirată, triplă,
Tot ce cândva am fost și ce-o să fim,
N-am suporta să-ntrezărim multiplă
Și fadă formă. Mare-i îndurarea:
El trecerea ne-a dat-o și uitarea.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.