Nu ştie nimeni, nici măcar oglinda
că amare lacrimi omeneşti vărsat-a.
Nu poate bănui că prăznuieşte
acele lucruri vrednice de lacrimi:
zoritul şir de ani şi frumuseţea
Elenei, deşi el n-a văzut-o,
şi mâna lui Isus pe lemnul crucii
sub stăpânirea Romei, şi cenuşa
Cartaginei, şi în poem persan
privighetoarea, scurta fericire,
neliniştea ce stă mereu la pândă,
Virgiliu plin de muzică şi fildeş,
care a cântat a spadei vitejie,
mişcarea norilor necontenită, înot
ce parcă-ncremeneşte-n asfinţit,
şi dimineaţa ce devine seară.
Un om se află dincolo de uşă,
alcătuit din timp şi din iubire.
E singur. Toate lucrurile lumii
le-a plâns la Buenos Aires.
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.