Bărbatul era searbăd. Oarba-i soarte
fu ca femeia lui să nu-l iubească.
Oricine-ocara poate s-o pățească,
dar dintre câte are omul parte
ăst neajuns mai tare-l amărește.
A vrut să-și curme viața. Nu știa
că spada, fierea, suferința grea
sunt talisman de preț ce netezește
drum spre-a le pune-n cartea ce trăiește
mai sus de mâna care-o izvodește
și de vitraliul care-mpodobește
sfinția. Când scrisoarea și-a-ncheiat
pieri-n mulțime vrednicul bărbat
ce pagini neuitate ne-a lăsat.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.