Marte, război. Apollo, foc ceresc.
Neptun e marea. Ochii mei s-o vază
nu pot, căci zeul o încețoșează.
Vestigii ce pe Domnu-L surghiunesc
din inima curată. Mi-a sortit
ursita stranie idolatrie.
Sunt năpădit de grea mitologie.
Captiv, căci de Vergiliu sunt vrăjit.
De el și de latină. Am făurit
din orice vers ermetic labirint
de împletite vorbe ce te prind
în laț, neînțelese, joc căznit.
Văd peste vremi cum o săgeată-n zbor
încremenește,-n lacrima fierbinte
văd perla, și cleștar văd în izvor.
Ciudată-mi este arta. Ia aminte.
Nu-mi pasă de batjocuri ori de-ocară.
Cosițele în aur le-am schimbat.
Și totuși o-ndoială mă-nfioară:
de numele meu Domnul n-a uitat?
Încerc la lucruri simple să revin:
la trandafiri, la pâine și la vin.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.