O stradă şi o uşă încuiată,
Cu soneria, numărul precis,
Cu-aromă din pierdutul paradis,
Ce pe-nserat e veşnic ferecată
La pasul meu. Când drumul s-a sfârşit,
Glasu-aşteptat chiar mă va aştepta,
Lung şir de zile se va destrăma
În pacea nopţii-n ceas îndrăgostit.
Aceste lucruri nu-s. Am altă soartă:
Ceas tulbure, memorie impură
Şi un abuz numit literatură.
La capăt este nedorita moarte.
Doar lespedea-mplineşte aşteptarea,
O dată scrijelită şi uitarea.
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.