Te-nşeli de crezi că fi-vei izbăvit
De ce-au scris cei pe care îi implori.
Nu eşti ceilalţi şi-acum te trec fiori
În centrul labirintului urzit
De paşii tăi. Iisus cel răstignit
pe lemnul crucii nu te mântuieşte,
Şi nici Siddharta, care îşi primeşte
Într-o gradină moartea, -n asfinţit.
Tot pulbere e şi cuvântul scris
De mâna ta ori verbul pronunţat
De gura ta. E neînduplecat
Destinul tău de beznă şi abis.
Substanţa ta e timpul. N-ai scăpare,
Prins în şirag de clipe solitare.
Traducere de Andrei Ionescu, vol. din Poezii - Editura Polirom, 2017
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.