Lasă cartea să cadă, fiindcă știu acum
că sunt ființele din carte.
(Vor fi ale alteia, Cartea cea mare,
dar ce importanță poate avea asta pentru ei?)
Acuma sunt Paolo și Francesca,
nu doi prieteni care se împărtășesc
din aromele unei povești.
Se privesc cu neîncrezătoare uimire.
Mâinile lor nu se ating.
Au descoperit singura comoară;
s-au găsit unul pe altul.
Nu-l trădează pe Malatesta,
fiindcă trădarea are nevoie de un al treilea
și pe lume există numai ei doi.
Sunt Paolo și Francesca
și de asemenea regina și ibovnicul ei
și toți îndrăgostiții ce s-au perindat
de la Adam și Eva când erau în grădina Raiului.
O carte, un vis le dezvăluie
că sunt forme ale unui vis ce-a fost visat
pe meleagurile Bretaniei.
O altă carte va face ca oamenii,
ce nu sunt decât vise, să-i viseze.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.