Își taie drum prin gloată și privește
În dreapta și în stânga. S-a desprins
Din chingile escortei. A învins
Convenția minciunii ce-l tocește.
Și-a înțeles că azi primește moartea,
Și nu uitarea, și că este rege.
E osândit. Cumplita clipă rece
Nu-l înspăimântă. S-a-mpăcat cu soarta.
A fost, ca bun trișor, indiferent.
Băut-a cupa vieții pân’ la fund.
Rămas-a singur cu casapul crunt.
Nu-i speriat. Acești judecători
Nu sunt Judecătorul. Merge lent.
Zâmbește Carol ca de-atâtea ori.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges