Îl las pe cal, în ceas crepuscular,
Cînd moartea i-a fost dat să o cunoască.
Din ceasurile morţii dăinuiască
Ăst ceas biruitor, cumplit, amar.
Pe cîmp de luptă-n spume-ntins goneşte
Cal alb cu poncho alb în şa. La pîndă
Stă moartea-n ţeava flintei fumegîndă.
Francisco Borges pe cîmpie creşte.
E-nconjurat de gloanţe şi urgie,
În faţă vede cîmpul nesfîrşit.
Viaţa pentru asta l-a sortit.
E-n elementul lui, în bătălie.
Îl las înalt în epic univers
Şi-aproape neatins de-umilu-mi vers.
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.