Cuțitul lui Muraña a sclipit.
În seara cenușie se oprește
Povestea. De ce oare mă-nsoțește
Ăst ucigaș sinistru nezărit?
Mai mic era Palermo. Gălbejit
Zid de-nchisoare mândru domina
Întreg cartierul. Îl cutreiera,
Vibrând în aer, un sordid cuțit.
Cuțitul. Iată ce-a rămas din el.
Năimit cu austeră meserie:
Curajul. Chipu-i nu se știe,
O umbră doar și-un sclipet de oțel.
O, timp, ce marmuri rozi, menține treaz
Necontenit ăst nume de viteaz!
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.