Iesire nu-i. N-a fost facuta pentru
Palatul ce cuprinde universul.
Nu poti surprinde-aversul, nici reversul.
Nici zid nu-i imprejur, nici tainic centru.
Nu astepta sa se deschida poarta
Ori drumul care duce-apoi la altul,
Si indaratnic altul, si iar altul,
Sa aiba vreun sfirsit. De fier ti-e soarta
Si judele. Atacul n-astepta
De taur ce-i un om cu chip ciudat,
Plural si hid. Tresari inspaimintat
De piatra nesfirsita. Nu spera
Nimic. El nu exista. N-o sa vina
In negrul asfintit nici o jivina.
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.