Bastonul tău, monedele, portcheiul,
Docila yală, notele târzii,
Pe care n-o s-apuci a le citi
În timpul ce-ți rămâne, și condeiul,
Un joc de șah, și cărțile de joc,
Și cartea cu o floare între file,
De neuitat și-uitată amintire
A unei zile. Se-oglindește-un foc
De-apus în iluzoriul răsărit.
O, câte lucruri, cupă, prag, vâltoare,
Atlase, cuie, par a ne fi slugi!
Ciudate, oarbe, amalgam oprit.
Vor dăinui și după-a ta uitare?
Vor ști cândva că tu pe veci te duci?
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.