*cu un scurt comentariu al autorului*
Marea
Inainte ca visul (sau teama) să ţeasă
Mitologii şi cosmogonii,
Înainte ca timpul să se transforme-n zile,
Marea, marea veşnică, exista deja, era.
Cine este marea? Cine este acea violentă
Şi străveche fiinţă care roade pilonii
Pământului şi este una singură şi mai multe mări în acelaşi timp?
Cine-o priveşte o vede pentru prima dată
Mereu. Cu uimirea pe care-o trezesc
Lucrurile elementare, frumoasele
Seri, luna, focul aprins într-un cămin.
Cine este marea, cine sunt eu? Ziua care va urma
Agoniei mi-o va dezvălui.
El Mar
Antes que el sueno (o el terror) tejiera
Mitologias y cosmogonias,
Antes que el tiempo se acunara en dias,
El mar, el siempre mar, ya estaba y era.
Quien es el mar? Quien es aquel violento
Y antigua ser que roe los pilares
De la tierra y es una y muchos mares?
Quien lo mira lo ve por vez primera,
Siempre. Con el asombro que las cosas
Elementales dejan, las hermosas
Tardes, la luna, el fuego de una hoguera
Quien es mar, quien soy? La sabre el dia
Ulterior que sucede a la agonia.
Borges despre El Mar:
"Cred că acest poem trebuie să fie bun, din moment ce are ca subiect marea. (...) Marea a fost totdeauna cu noi. Ea este mult mai misterioasă decât pământul. Şi nu cred că poţi vorbi despre mare fără să te gândeşti imediat la primul capitol din Moby Dick. Scriitorul a simţit misterul mării. Ce am făcut eu? Am încercat doar să rescriu vechile poeme despre mare. Desigur mă gândesc la Camoes - "Por mares nunca de antes navegades" ("pe mări ce n-au mai fost vreodată navigate"), la Odiseea, la multe alte mări (...) Nu este vorba de un poem intelectual. Asta din fericire. Probabil că nu este prea rău, din moment ce-şi are sursa în emoţii."
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges