Aceasta e moneda de fier. O iau în mână
Și-uitându-mă cu teamă la cele două fețe,
Răspuns îi cer la vechea, nedezlegata taină:
De ce bărbatul are nevoie de iubirea
Unei femei? Ridică-ți privirea. Se boltește
Deasupra cer cvadruplu ce sprijină potopul,
Puzderia de stele, planete mișcătoare.
Adam, părinte tânăr, și-un tânăr Paradis.
A Domnului lumină pogorâtă-n fiecare
Făptură.-N labirintul acesta ți-e curată
Răsfrângerea. Cu banul de fier să dăm din nou.
Căci este o fermecată oglindă._Al lui revers
E nimeni, și nimic e, și umbră, și orbire.
Ești tu. Cu două fețe de fier. Același este
Ecoul. Mâna, limba, sunt martori infideli.
Iar necuprinsul centru-al monedei este Domnul.
Nici laudă n-aduce, dar nici osândă. Uită.
Atins de mișelie, de ce nu te-ar iubi?
În umbra ei tu cauți sărmana, vana umbră
A ta. Și în cleștarul străin e chipul tău.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.