Brusc, seara străvezie s-a făcut,
Fiindcă ploaia cade, cade-ntruna.
E mult de când tot cade. Ploaia-i una
Din formele cu-obârșie-n trecut.
Când o auzi căzând, te simți cuprins
De-nfiorare. Soarta norocoasă
O floare rară ți-a adus în casă,
Un trandafir bătut: e roșu-aprins.
Această ploaie ce orbește geamul
Aduce bucurie-n mahalale:
Vița-de-vie o-nviorează, ramul
Îl inverzește. Jilava-nserare
Mi-aduce glasul molcom, mult dorit
Al tatei ce se-ntoarce. N-a murit.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.