N-a fost nicicând așa cuviincios
Ca el vreun om. Era necăutata
Icoană-a bunătății. Adevărata
Esență-a unui suflet luminos.
Nu voi uita nicicând mărinimoasa
Seninătate-a feței bărbătești.
Cu degete prelungi ușor ciupești
Chitara cu cinci coarde, pântecoasă.
Ca-n vis mi-apari, de-oglindă înturnat,
(Tu ești real, eu – biet reflex umbrit)
Cu prietenii de vorbă stând la masă
Și-ți este chipul mort și-nsuflețit.
A ta, Ricardo,-i pampa cea mănoasă,
Cu mânji ce-aleargă-n zori la revărsat.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.