În ce regat, în care ferice veac, sub care
Conjuctie de astre, în marmuri nesăpata,
Și-n care zi țâșnit-a ideea minunată
De-a face bucuria să tremure-n pahare?
Din toamne aurite e zămislită. Vinul
Vârtos și roșu curge prin șir de generații
Ca râul veșnic – timpul – și ne redă preaplinul
De foc și de tărie în tainice libații.
În noaptea veseliei, în clipa de restriște,
Reface deopotrivă încrederea și-avântul,
Iar ditirambu-acesta în care-mi nălța cântul
Din veac închinătorii s-au priceput să-l iște.
Învață-mă, tu, cupă, a vieții povestire
S-o-nsir; e grămădită cenușă-n amintire.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.