A expediat scrisorile și telegrama
și umblă acum pe străzile monotone.
Bagă de seamă mici deosebiri cărora nu le dă importanță
și se gândește la Alberdeen sau Leyden,
mai pitorești pentru el decât acest labirint
de linii drepte, lipsit de complexitate,
unde îl poartă timpul unui om
a cărui viață adevărată este departe.
Într-o cameră ce poartă un număr
se vor bărbieri apoi în fața oglinzii
care nu-l va mai reflecta niciodată
și i se va părea că acest chip
este mai nepătruns și mai neclintit
decât sufletul care sălășluiește înlăuntru
și care an de an îl cizelează.
Se încrucișează cu tine pe stradă
și poate vei observa că e înalt și șters
și că se uită cu luare-aminte la lucruri.
O femeie nepăsătoare
îi va oferi după-amiaza și tot ce se petrece
dincolo de ușa camerei de hotel. Bărbatul
se gândește că-i va uita chipul și își va aminti,
mai târziu, lângă Marea Nordului,
jaluzelele sau lampa de pe noptieră.
În noaptea asta ochii lui îl vor privi,
într-un dreptunghi de forme care-au fost cândva,
pe călăreț și grandioasa lui câmpie,
fiindcă Far West-ul cuprinde întreaga planetă
și se oglindește în visurile oamenilor
care nu l-au călcat niciodată.
În deasa penumbră, necunoscutul
va crede că este în orașul său
și se va mira trezindu-se în altul,
cu altă limbă și alt cer.
Înainte de agonie,
ne sunt date iadul și raiul;
acum rătăcesc amândouă prin acest oraș, Buenos Aires,
care pentru străinul din visul meu
(străinul ce-am fost eu sub alte astre)
e alcătuit dintr-o grămadă de imagini imprecise,
hărăzite uitării.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.