Poetii nostri - Jorge Luis Borges

Uşor ne pare-acum că este totul
În schimbător trecut irevocabil:
Socrate, după ce-a băut cucuta,
Vorbeşte liniştit despre-al său suflet,
În timp ce moartea-albastră suie-ncet
Din tălpile îngheţate; implacabil
Ajunge spada-n talger de balanţă;
Impune Roma hexametrul spornic
Acestei marmori obstinate-a limbii
Pe care, sfâşiată, o vorbim;
Şi Hengist cu piraţii ce străbat
Trăgând la rame marea înfuriată
Şi-ntemeiază-un viitor Imperiu;
Monarh saxon norvegulu-i oferă
Pământ de-ngropăciune şi înainte
De-apus făgăduinţa-nfăptuieşte
În bărbătească luptă; călăreţii
Pustiului ce-acoperă Orientul
Şi-ameninţă cupolele Rusiei;
Persanul ce înşiră cea dintâi
Din cele O mie una nopţi şi n-are
Cum ştii că a-nceput o carte care
Va fi necontenit reluată-n veac
Şi nu se va îneca-n uitarea mută,
Salvează Snorri, în pierduta-i Thule,
În palide asfinţituri lenevoase
Şi-n noaptea priicioasă amintirii,
Povestea sacră-a zeilor germanici;
Şi Schopenhauer tânăr, care află
Alcătuirea generală-a lumii;
Şi Whitman, în redacţia din Brooklin,
În izuri de tutun şi cerneluri,
ia hotărârea necuprinsă, fără
Să spună nimănui, întreaga lume
Să fie şi o carte-a tuturor;
Şi Arredondo, care-n zorii zilei
Pe Borda-l hăcuie-n Montevideo
Şi se predă spunând c-a săvârşit
El singur fapta, fără ajutoare;
Soldatul care moare-n Normandia,
Soldatul care moare-n Galileea.

S-ar fi putut ca toate-aceste lucruri
Să nu fi fost. Aproape că n-au fost.
Le-nchipuim într-un trecut fatal.
Alt timp decât prezentul nu există :
E apogeul lui va fi şi-a fost,
Când se prelinge firul de nisip.
E iluzoriul ieri de-ncremenite
Figuri de ceară vastă încăpere
Ori de reminescenţe literare
Ce timpul le destramă în oglinzi.
Eric cel roşu, Brenus, riga Carlos,
Evanescent apus ce-afost al tău,
Nu-n amintire-s, ci în veşnicie.

Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate

Trecutul - Jorge Luis Borges Adăugat de: Gerra Orivera

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Comentarii:

Trecutul - Jorge Luis Borges
Adăugat de: Gerra Orivera