Nevrednic socotind că-i pe măsură
Isprăvii de pe mare, acest soldat,
Cu profesiuni sordide resemnat,
Mergea obscur prin Spania lui dură.
Să șteargă vrând, să-nmoaie îndârjirea
Realității, căuta visarea
Și-n magic univers găsi salvarea:
Bretonul ciclu îi era citirea.
Și contempla, după-asfințit, întinsul
Câmp șters cu străluciri de-aramă veche.
Învins credea, sărac lipit că este,
Făr-a se ști stăpân pe o poveste
C-un Cavaler și-un Scutier, pereche
În visul lui ivită, neînvinsul.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges