Cutreieri câmpul castilian întinsul
Și nu îl vezi. Privirea-ntoarsă-i, dură,
Spre un verset dintr-a lui Ioan scriptură,
Obscur, și-abia de bagi de seamă-aprinsul
Apus. Lumina slabă joacă-n zare,
Se stinge-ncet. În răsărit învie,
Rânjind enormă, luna stacojie,
Oglindă a Mâniei milenare.
Ridici privirea și o vezi. Un gând
Ce te-a muncit cândva fugar revine,
Apoi se pierde. Fruntea-nnegurată
Ți-o pleci și mergi nainte cugetând,
Dar versul ai uitat că-i scris de tine:
Și epitafu-i luna-nsângerată.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.