Vanilocvenţă - Jorge Luis Borges
Adăugat de: Gerra Orivera

oraşul e în mine ca un poem
pe care nu mi-a reuşit să-l prind în cuvinte
pe de-o parte, excepţia puţinelor versuri
pe de alta, înghesuind-o în colţ
viaţa învinge timpul
ca teroarea ce uzurpă tot sufletul
mereu vor exista noi apusuri şi nouă glorie
simt oboseala oglinzii
ce nu se mai odihneşte-ntr-o singură imagine
la ce bun această sârguinţă de-a sfredeli
cu dureri, precum o lance-n timp
când strada, casa mea,
dispreţuind simbolurile verbale
îmi vor ţipa-n obraz mâine noutăţile lor
noi
noi precum o nesărutată gură.

Traducere Andrei Zanca



vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.