Dacă visul ar fi (cum se spune) un
armistițiu, un rest pur al minții,
De ce, dacă te trezesc brusc,
Simți că ai furat o avere?
De ce este atât de trist să te trezești devreme? Ora
ne dezbrăcă un cadou de neconceput,
atât de intim, încât este doar transferabil
într-un vis care are o priveliște de aur
de vise, care pot fi foarte bine reflecții
trunchiuri de comori de umbră,
a unui orb atemporal care nu este numit
și ca ziua ce se deformează în oglinzile sale.
Cine vei fi diseară în întuneric
vis, de cealaltă parte a peretelui tău?
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges