Șezând în fața focului ce-mbătrânește
admir profilul ei, nu scot niciun cuvânt.
Privesc cana de lut în care șade vinul
și ale noastre umbre mișcate de văpăi.
E-același anotimp ce ne găsește-alături,
indiferent de gândul din fața unui foc
și de-ale noastre umbre mișcate de văpăi.
Of, de-aș putea măcar să scot un vag cuvânt...
E-același anotimp ce ne găsește-alături:
mai picură puțin, lucește-acum cireșul.
Dar ale noastre umbre mișcate de văpăi
trăiesc, trăiesc mai mult ca noi.
Și da, e-același timp ce ne găsește-alături:
- Eu mâinile-mi umpleam de albele cireșe,
și-aceste mâini turnau în cană vin.
Ea tot privește-un foc ce-mbătrânește.
traducere - g.Cristea
Sentados frente al fuego que envejece
de Jorge Teillier
Sentados frente al fuego que envejece
miro su rostro sin decir palabra.
Miro el jarro de greda donde aún queda vino,
miro nuestras sombras movidas por las llamas.
Ésta es la misma estación que descubrimos juntos,
a pesar de su rostro frente al fuego,
y de nuestras sombras movidas por las llamas.
Quizás si yo pudiera encontrar una palabra.
Ésta es la misma estación que descubrimos juntos:
aún cae una gotera, brilla el cerezo tras la lluvia.
Pero nuestras sombras movidas por las llamas
viven mas que nosotros.
Sí, ésta es la misma estación que descubrimos juntos:
-Yo llenaba esas manos de cerezas, esas
manos llenaban mi vaso de vino-.
Ella mira el fuego que envejece.
(De "Ángeles y gorriones" - 1956)
vezi mai multe poezii de: Jorge Teillier
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.