și-ar dori să fie eu pentru o clipă
să se scurgă
în ceea ce gândesc, în ce spun,
să fie chiar și tăcerea mea
dintre două întrebări către tine
sau cuvântul tău de răspuns
fără trup, fără memorie
doar în vânt își mai caută nume
nu înțelege
că nu există începuturi, ci doar curbe
ale labirintului morții
și poate
că a nu fi
e o formă mai pură de a fi
căci tare a mai fost pierdută
ea
umbra
îngălbenită de prea multă rătăcire
vezi mai multe poezii de: José Saramago
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.