Cred că niciodată n-o să văd un om
Sau un poem mai frumos decât un pom.
Un pom ale cărui buze-însetate trag
Din sânul gliei lapte, miere, cheag…
Un pom îl priveşte pe Dumnezeu în fiece minut,
Şi îşi înalţă braţele de crengi spre-al cerului ţinut;
În pomul binecuvântat vara or să se dezmierde
Pui de măcălendru-n cuib păzit de frunză verde.
Pom al cărui piept zăpada-l va înălbi,
Iar ploaia va fi hrana lui de zi cu zi.
Poezii poate scrijeli pe hârtie-orice om,
Dar numai Dumnezeu poate face-un pom.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Joyce Kilmer
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.