Judecatele cuvinte...
Judecatele cuvinte nu-s acelea ce s-au spus,
Ci sunt cele ce în minte s-au născut şi totuşi nu-s.
Fiindcă nefiind rostite au murit deja din faşă,
Devenind încremenite printr-o neştiută vrajă.
S-ar putea de fapt ca vraja să fi frânt al tău curaj
Şi cuvintele-ţi blocate, sus acolo, la etaj,
Să îşi fi pierdut busola care le-ar fi dus spre gură,
Rătăcindu-se într-una pe vreun drum sau scurtătură.
Poate că ar fi mai bine, când vei vrea să spui ceva,
Să nu cântăreşti prea aspru şi prea iute vorba ta,
Ci să-i spui celui din faţă, sincer ceea ce gândeşti,
Decât să regreţi tăcerea şi tardiv să te căieşti.
Căci dorinţa cenzurată, cuibărită-adânc în tine,
Sau furia, întristarea, ori senzaţia de ruşine,
Dacă le-ai închis cu cheia în a minţii închisoare,
Nu se va schimba nimica, însă o să vezi că doare.
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.