(Traducere de Csata Ernő)
Pe scenă, se mișcă cu grație.
Vârsta lui nimeni nu știe.
Fardul, e tânăr, la nevoie,
Mai are și el victorie.
În vestiar visează frecvent,
Unde o fi vechiul regiment?
Aversa vechilor aplauze,
Nu pe capul lui se va rupe.
Vechi colegi și iubite,
Sunt în mormânt sau la pensie.
Lauri vechi îi fac semne,
Dar nu-și mai găsește visele.
Viața lui un rol dus, blazat
Și trapa îl prinde neîncetat.
Sufleorul șoptește: liniște!
Ce-n tombă rămâne în vecie!
vezi mai multe poezii de: Juhász Gyula