dragă jurnalule
azi am perfecționat experimentul lui Pavlov
câinele a salivat când i-am adus o oglindă
în sufletul lui a știut că-și poate ține de hrană
condiționarea depinde de bucuria din ochi
văd printre genele lui Mendel
că ne bucurăm în mod diferit
ne intersectăm la o gură de miere
a rasei lui de albine
unii cred că-i o formă de veșnicie
alții aleargă în spatele unei întoarceri
nimeni nu pleacă
doar eu mai caut nebunia unei mici întrebări
chiar i s-a aprins becul lui Edison?
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu