Becurile ard în fiecare casă,
O, orbilor! și nu le puteți vedea.
Într-o zi ochii voștri se vor deschide brusc,
și veți vedea, și cătușele morții vor cădea de la voi.
Nu este nimic de spus sau de auzit,
nu e nimic de făcut:
este cel care trăiește, dar mort, care nu va muri niciodată.
Pentru că trăiește în singurătate,
prin urmare, Yogi spune că este departe casa lui.
Domnul tău este aproape; totuși tu urci palmierul să-L cauți.
Preotul Brahman merge de la casă la casă
și inițiază oameni în credință:
Vai! adevărata fântână a vieții este lângă tine,
și tu ai întemeiat o piatră la care să te închini.
Kabir spune: "Nu pot să-mi exprim cât de dulce este Domnul meu.
Yoga și povestirea mărgelelor,
virtutea și locțiitoarele-acestea nu sunt nimic pentru El. "
Traducere Stela Tinney
(Din vol. "Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi")
vezi mai multe poezii de: Kabir